miercuri, 17 martie 2010

azi


Steaua a murit. Sub ani in care am uitat ce inseamna fotbalul, sub vorbe si declaratii incoerente, sub dorinta de putere cu orice pret. Ati lasat sa moara sub publicatii si zambete ironice una dintre putinele noastre mandrii, v-ati bucurat sa va distrati cu stiri si imagini caraghioase din ceva parca incompatibil cu o realitate a principiilor cu care unii dintre noi eram obisnuiti. Si-au trecut ani in care am realizat ca ignoranta a dus la distrugere. Singurul lucru verosimil care a mai ramas, singurul lucru care mai aduce macar putin cu demnitatea de alta data se gaseste numai in interiorul celor marginalizati, dar si acolo a inceput sa moara inabusit de durerea incapacitatii de a face ceva. Si permiteti si asta cu acelasi zambet superior cu care citeati si cititi articolele care par sa inceapa numai cu numele personajelor dubioase care au reusit sa stearga valorile din mintile oamenilor. Am uitat ca fotbal nu inseamna bani, declaratii, circul cuvintelor nepotrivite si al gesturilor in mod normal nedistribuite. De ce nu se incearca desteptarea dorintei de calitate si se prefera distribuirea acestor kitschuri si parodii ale sportului?
Incercarea noastra disperata pare sa dea gres in repetate randuri. Poate ca o sa reusim? Personal acest gand mi se pare cu ocazia zilei de azi mai indepartat ca niciodata. Vad numai amagirea si disperarea de a cauta in interiorul nostru ceva ce parca am pierdut si gasim numai amintiri incompatibile cu realitatea de azi.
Steaua? Da...o iubim in inertia anilor care au trecut, meciul de azi trezeste ceva in noi din cauza aceleiasi inertii. Dar cum o sa va simtiti cand va fi fluierat inceputul meciului si va veti da seama ca nu sunteti aproape pentru ca v-ati sustinut principiile?
Poate am gresit si noi. Poate un razboi nu se poarta mergand numai inainte, si uneori trebuie sa te retragi strategic inpoi pentru a putea lovi mai puternic ulterior. Cred ca una din greseli este faptul ca mandria nu ne lasa sa pasim uneori inapoi, cand poate asta ar fi cel mai bine pentru Steaua. Nu pot sa spun momentul in care am fi putut face asta, am convingerea ca sunt altii care stiu mai bine ce trebuie facut. Poate ca perseverenta va aduce in timp rezultate. Poate ca ne amagim din nou.
Vedem cu ochii larg deschisi cat de usoara e lupta de partea cealalta a baricadei, felul in care sistemul in care traim permite inabusirea oricarei incercari de a aduce la suprafata ceva ce nu se vinde, respectul pentru ceea ce trebuie sa fie facut cu pasiune si demnitate cu viziunea calitatii mai presus de toate inconvenientele. E usor de partea lor, pentru ca partea lor "se vinde"!
Poate ca suntem toti un Gelu Ruscanu contemporan, cu idealuri de neatins si vom sfarsi zdrobiti de imaginea perfecta pe care-am creat-o.
Poate ca perseverenta va aduce rezultate. Imi doresc cu toate puterea sa fie a doua varianta. Simt ca Steaua a murit. Sper doar ca intr-o zi sa nu mai fie asa.

Diseara ... O sa privim o echipa care nu mai pare sa fie a noastra, dintr-un loc care sigur nu e al nostru ... zi de derby? Sper sa retraim in viitor o adevarata zi de derby. Azi nu se poate numi asa ...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Steaua a murit...Am ajuns ca la un meci cu dinamo,sa nu am nicio emotie.Nu ma mai identific cu aceasta echipa.Nu mai e echipa noastra,ci, a unui personaj care-i imaginea fidela a romaniei de azi.Sper ca intr-o zi,sa ne recuperam echipa.Speranta moare ultima..insa moare.