7 mai

Am vrut sa scriu duminica ceva...m-am razgandit. Acum pot sa zic ca o sa scriu cat de cat mai la rece.
Nu ma intereseaza campionatul asta, titlul 24...meciul de maine. Astea sunt niste lucruri mici si urate asa cum le avem. Nu le vreau asa...Nu vreau un titlu castigat chinuit intr-un an in care n-am jucat nimic, dinamo n-a jucat nimic si singura adversara a fost o anonima nou ingropata in bani. Mi-e scarba de titlul de anu asta si mai ales de echipa noastra. Tot ce am vrut a fost o victorie sau macar un egal onorabil acolo unde conta. As fi dat titlul pentru asta. Preferam sa stagnam pe 23 cu o echipa mandra care stie ce inseamna istoria Stelei si un derby cu Dinamo si stie sa joace cu mandrie si ambitie...Tot ce-am vazut a fost o adunatura de straini care nici nu stiu cate titluri are
aceasta echipa pentru care joaca, despre care nu stiu nimic si de care nu ii intereseaza. Si o parte de jucatori plictisiti si lipsiti de talent fara ambitie si vointa, fara demnitatea de a fi stelist si dorinta de a muri pe teren pentru o victorie cu dinamo. Si deranjant este sa vad si un Lacatus dirijat, aranjand in teren exact ce "trebuie". Imi place sa intrevad dragostea lui pentru Steaua in acele rare momente in care se vede. E singurul care parca mai are ceva....da refuz sa vad...raman cu amintirea si imaginea a ce a fost.
Ziua de maine nu inseamna nimic, meciul de maine e 0...poate o sa fie un numar de care o sa se bucure foarte putini. Alti bani intrati in cont si obiectiv atins...s-au vandut onoarea si demnitatea...
Maine e 7 Mai! Atat...22 de ani de cand insemnam ceva...altceva....